Arada – revista Farei Armâneşti din România. Au apărut lunar, 10 numere, din noiembrie, 2009, până în septembrie 2010. Sigla revistei este emblema Moscopolei, simbolizând cel mai important centru istoric de civilizție al aromânilor. Pe ultima pagină a revistei apare o altă siglă care reprezintă un toiag,(cârlibana) alături de o carte.
Arada” are un format mai mare, A3, foileton, în 8 pagini, pe hârtie lucioasă și este scrisă numai în aromână, cu alfabetul modificat. Aproape fiecare articol este însoţit de imagine.
Revista este construită din muncă voluntară, echipa redacţională fiind compusă dintr-o parte de jurnalişti “cu acteˮ şi una de amatori. Colectivul redacţional este format din: fondatorul revistei, Zoe Carabaş – om de afaceri, Florentina Costea, Kira Mantsu, Aurica Piha, Carmen Canciu şi Irina Paris Naum.
“Chiar dacă colectivul de redacţie este format numai din parte feminină, revista nu se adresează unei nişe prestabilite. Este făcută ca să ajungă în sufletele tuturor aromânilor, fie ei femei, barbaţi, copii, tineri, bătrâni. Pe o piaţă care abundă de reviste pentru femei, spre exemplu, nu era necesara nişarea acestei publicaţiiˮ – explică Zoe Carabaș în lansarea programului revistei.
Printre jurnaliştii, se remarcă Taşcu Lala, colaborator permanent, Aurica Piha, Irina Paris Naum, redactori la Secţia Aromână din cadrul postului Radio România Internaţional. În fiecare număr, regăsim colaboratori din rândul comunităților de aromâni, din toate zonele țării, dar şi din diaspora.
Revista scrie la timpul prezent, ocupându-se de tot ce înseamnă actualitatea aromânilor, cu multă doză emoțională, provocând la coeziune etnică și incitând la colaborare, mai ales pe tineri, care se află din ce în ce mai mult sub iminenţa ruperii de ceea ce înseamnă „ordine armânească”..
„Ei scriu aşa cum ştiu, în armâneşte, urmând ca textele să fie corectate de filologii Taşcu Lala şi Irina Paris Naum. Pot contribui şi românii la “Aradaˮ. Textele pot fi scrise în română, urmând a fi traduse de echipa redacţională ” (Zoe Carabaș).
În scurta sa apariție, revista, s-a impus printr-o tematică foarte simplistă, accesibilă maselor largi de cititori, aşternând informaţii din viața comunității, intamplari recente, dar și destine și povești de familie, fotografii cu tinerii şi cu batrânii aromâni.
Rubricizarea este constantă, circumscrisă acestui rost.
Astfel, pe prima pagină a revistei, sub genericul “Dit bana a noastră”(Din viaţa noastră), apar rubricile permaneinte “Băgats tu zigă”(Puneţi în balanţă) și “Minduieriˮ. (Gânduri) – unde sunt publicate mesajele celor din afara graniţelor, de exemplu gândurile celor din Albania, Grecia, Macedonia despre revistă sau despre aromânii din România. O altă rubrică permanentă, intitulată “Tu aradă”(In tradiție). Florentina Costea aduce în pagină, familii care au păstrat tradiţia armânească, sau tineri care s-au afirmat în diferite domenii, fie legate de comunitate, fie la nivel național sau internațional. De exemplu, o “achziţie,” de acest gen este George Piştireanu, regizorul filmului “Eu dacă vreau să fluier, fluier”.
“Sunt câteva dintre familiile de aromâni care trăiesc ca şi acum 100 de ani, chiar dacă au venituri consistente, în sensul că păstrează tradiţia în întregime şi pentru ei am tot respectul.ˮ(Zoe Carabaş).
O altă rubrică, “Dit bana armânilorˮ este rezervată unor știri din viaţa familială a comunităților de aromâni, respectiv, cununii, botezuri, zile de naştere, decese. În fiecare număr apare şi o rubrică de reţete culinare, pentru cei care vor să gătească aşa cum o făceau aromânii de altădată, întreținută de Zoe Carabaş.
Tot în categoria rubrici permanente, intră şi “Calindaru di…”, unde în fiecare lună sunt postate date importante din istoria poporului aromân, aferente lunii de apariţie, precum și știri curente ale lunii, despre diferite evenimente culturale sau comunitar – organizaționale (conferinţe, adunări generale, spectacole, lansări de carte, etc.) Revista are şi o rubrică de umor, cu anecdote create de aromâni. pentru aromâni. În câteva numere, a fost promovat și un concurs de “Miss Armâna”.
Publicaţia s-a întreținut prin aportul financiar al fondatorului revistei, dar și prin veniturile obținute din publicitate, având un spaţiu rezervat, în acest sens, în care sunt promovate diverse activităţi/societăţi.
„Arada” a apărut într-un tiraj de 1000 de exemplare, lunar, și fost distribuită în mod gratuit, în toate filialele Comunităţii Aromânilor din România și în stăinătate.
(Maria Pariza. Publicat din lucrarea din imagine)