ro.wikipedia.org/wiki/Carta_European%C4%83_a_Limbilor_Reg…
Carta se referă la limbile care sunt diferite de limba/limbile vorbite de majoritatea populației. Limbile imigranților sau dialectele limbilor statelor nu sunt considerate ca fiind limbi regionale sau minoritare.
3.2.1.2. CARTA EUROPENA A LIMBILOR REGIONALE SAU MINORITARE
Carta europeană a limbilor regionale şi minoritare este o convenție a Consiliului Europei care a intrat in vigoare la 1 martie 1998.
Carta europeană a limbilor regionale şi minoritare este o convenţie destinată protejării şi promovării limbilor regionale şi minoritare, pentru a preîntâmpina riscurile dispariţiei acestora în contextul globalizării. Scopul său fundamental este de natură culturală. Documentul acoperă aspecte ale utilizării limbilor regionale şi minoritare în viaţa privată şi publică și stipulează principalele obiective şi principii pe care statele semnatare îşi propun să le aplice în beneficiul limbilor minoritare de pe teritoriul lor.
România a semnat Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare la 17 iulie 1995. Prin Legea de ratificare nr. 282 din 6 noiembrie 2007, România și-a asumat să asigure un nivel maxim de protecție pentru 20 de limbi minoritare vorbite pe teritoriul României, respectiv pentru limbile albaneză, armeană, bulgară, cehă, croată, germană, greacă, italiană, idiș, macedoneană, maghiară, poloneză, romani, rusă, ruteană, sârbă, slovacă, tătară, turcă și ucraineană.
Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare
Sa dam cuvantul limbilor regionale sau minoritare
Utilizarea unei limbi o face mai puternică. Foloseşte-o, nu o pierde!
Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare este un tratat unic între state care s-au angajat să contribuie la crearea unui viitor favorabil dezvoltării limbilor. Declinul limbilor poate fi oprit şi este reversibil, aşa cum au arătat exemple din multe ţări, unde generaţia tânără învaţă să folosească limbile utilizate în mod tradiţional în familiile şi regiunile din care fac parte. Astfel, diverse culturi au fost salvate în intregime şi au atins stadiul de dezvoltare precedent. Cu toate acestea, acest lucru nu este valabil în cazul tuturor limbilor europene. Într-adevăr, în cazul unora dintre limbi numărul vorbitorilor este în continuă descreştere. Dacă acest proces nu este dirijat în sens invers, tendinţa va duce în mod inevitabil la extincţia limbilor în regiuni unde au fost folosite în mod tradiţional timp de secole şi unde reprezintă o componentă esenţială a identităţii regionale. Ţările care se alătură familiei Cartei au decis să protejeze şi să promoveze limbile care sunt ameninţate de posibilitatea de a deveni marginalizate în ţări în care aceste limbi au o prezenţă tradiţională.
Folosirea limbii zi de zi
Carta oferă principii orientative despre felul în care limbile minoritare sau regionale ar trebui protejate şi promovate în mod cotidian. Statelor li se solicită să asigure învăţământ, servicii media cum ar fi presa, radioul şi televiziunea în aceste limbi, ca de altfel şi servicii în administraţia publică. Carta promovează utilizarea limbilor minoritare sau regionale sub toate aspectele vieţii noastre cotidiene, începând de la însemne stradale până la asigurări medicale şi relaţiile cu autorităţile publice. Limbi regionale sau minoritare Carta se referă la limbile care sunt diferite de limba/ limbile vorbite de majoritatea populaţiei. Limbile imigranţilor sau dialectele limbilor statelor nu sunt considerate ca fiind limbi regionale sau minoritare. Focalizarea asupra utilizarii limbilor Beneficiarii Cartei sunt limbile însele, prin încurajarea utilizării lor efective în toate sferele vieţii publice şi private. Vorbitorii limbilor regionale sau minoritare joacă un rol esenţial în atingerea acestui scop. Doar prin utilizarea sa zilnică şi activă o limbă poate avea continuitate şi se poate dezvolta. Un cadru comun pentru toate statele europene Carta este singurul instrument juridic internaţional care instituie obligaţii şi care este focalizat pe protecţia limbilor minoritare. Aduce beneficii statelor semnatare pentru că le oferă un cadru comun şi recunoscut pe plan internaţional pentru politicile lor lingvistice. Oferă, de asemenea, o experienţă bogată despre felul în care folosirea limbilor poate fi dezvoltată din punct de vedere practic. O platformă de cooperare între state şi ONG-uri Politicile care favorizează dezvoltarea limbilor pot fi realizate doar în cooperare cu vorbitorii limbilor respective. Toate părţile beneficiază de această cooperare reciprocă. Implementarea reuşită a Cartei depinde de purtarea unui dialog strâns între autorităţi şi societatea civilă. Monitorizarea – un pas esenţial Monitorizarea repetată a modului în care statele aplică Carta garantează că acest tratat rămâne un instrument dinamic şi în continuă dezvoltare. Procesul de monitorizare a conştientizat autorităţile încă din stadiile sale incipiente în ceea ce priveşte potenţialul sau dezavantajele politicilor lor lingvistice. A contribuit, de asemenea, la crearea de legături constructive între autorităţi şi vorbitorii limbilor respective. Legăturile sunt stabilite şi între grupuri care utilizează limbi diferite. Mecanismul central Multe îmbunătăţiri au avut loc în stadiile incipiente ale implementării Cartei. Alte probleme au fost rezolvate ulterior. Carta este mecanismul central creat pentru a proteja şi a promova condiţii bune pentru toate limbile, pentru a le îngădui să dezvolte şi să consolideze diversitatea lingvistică a Europei.
Procesul de implementare a Cartei Sunt implicaţi trei mari parteneri: • Consiliul Europei • Statele • ONG-urile sau alţi reprezentanţi ai vorbitorilor limbilor respective.
Un dialog constructiv
Carta este un tratat conceput de Consiliul Europei şi este monitorizată în mod constant. După cum este cazul multora dintre convenţiile Consiliului Europei, monitorizarea are loc printr-o abordare situată pe două nivele: în cazul primului nivel, statul respectiv redactează un raport privind maniera de implementare a tratatului. Cel de-al doilea nivel este bazat pe o monitorizare independentă, derulată de către un Comitet de Experţi numit de miniştrii de externe ai statelor membre ale Consiliului Europei. Procesul de monitorizare implică toate părţile: reprezentanţii guvernului, administraţia, ONG-urile şi alţi reprezentanţi ai vorbitorilor limbilor respective. În acest fel se creează un forum dedicat unui dialog continuu şi se oferă vorbitorilor limbilor respective o poziţie centrală în procesul de implementare.
Consiliul Europei
Comitetul de Experţi
Monitorizarea repetată a felului în care statele aplică această Cartă este derulată de către Comitetul de Experţi. Comitetul de Experţi examinează fiecare raport prezentat de către stat şi, pe baza acestei examinări, pregăteşte un raport pentru Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei. Diverse instituţii sau organizaţii cu statut legal din statele semnatare ale Cartei pot atrage atenţia Comitetului de Experţi asupra unor chestiuni relevante pentru eforturile derulate de către statul respectiv. În cadrul pregătirii acestui raport de examinare, reprezentanţii Comitetului desfăşoară de obicei vizite în statul respectiv pentru a obţine informaţii adiţionale din partea autorităţilor administrative şi a reprezentanţilor vorbitorilor limbilor respective (Vizite instantanee). Această practică garantează că tratatul rămâne un instrument dinamic şi în continuă dezvoltare.
Comitetul de Miniştri
Comitetul de Miniştri (format din miniştrii de externe ai statelor membre ale Consiliului Europei), pe baza examinării făcute de către Comitetul de Experţi, face recomandări guvernelor statelor care au ratificat Carta. Recomandările Comitetului de Miniştri sunt instrumentul cu cea mai înaltă autorizaţie a tratatului. Practica arată că statele în cauză au reacţionat rapid la recomandări, care au avut impact asupra politicilor din multe state.
O practică transparentă
Procesul de implementare a Cartei este transparent. Faptul că informaţiile strânse pe parcursul procesului pot fi acumulate şi împărtăşite constituie un aspect important. Rapoartele statelor (o dată la trei ani), evaluarea acestor rapoarte de către Comitetul de Experţi, precum şi recomandările Comitetului de Miniştri sunt disponibile pe website-ul Consiliului Europei şi pot fi accesate de oricine.
Statul
Statul în cauză semnează şi ratifică Carta, indicând diferitele prevederi pentru limbile care sunt protejate de Partea a III-a a Cartei (minimum 35 din cele 68 de prevederi incluse). În anul următor ratificării, statul prezintă primul sau raport asupra politicii urmărite în concordanţă cu Partea a II-a a Cartei şi asupra măsurilor luate în vederea aplicării acelor prevederi ale Părţii a III-a pe care statul în cauză le-a acceptat. Următoarele rapoarte sunt prezentate la intervale de câte trei ani. Statul în cauză pregăteşte de regulă raportul Statul ca urmare a unui proces de consultare cu reprezentanţi ai vorbitorilor limbilor regionale sau minoritare. Această practică este recomandabilă, deoarece sporeşte înţelegerea reciprocă şi în multe cazuri duce ea însăşi la rezolvarea unor probleme. Statul se află sub obligaţia de a-şi publica raportul. Raportul va fi publicat şi pe website-ul Cartei. Consiliul Europei poate organiza seminarii sau întâlniri care să asiste statele în pregătirea pentru ratificarea Cartei. Statul însuşi poate, de asemenea, organiza întâlniri în vederea pregătirii rapoartelor sale, precum şi în procesul de diseminare al acestor rapoarte. Astfel de seminarii sau întâlniri pot avea ca obiectiv diseminarea informaţiilor despre raportul de examinare al Comitetului de Experţi sau despre recomandările adoptate de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei.
ONG-urile sau alţi reprezentanţi ai vorbitorilor limbilor în cauză
ONG-urile sau alţi reprezentanţi ai vorbitorilor limbilor în cauză sunt invitaţi, oricând, să informeze statul respectiv şi Consiliul Europei (prin intermediul Secretariatului Cartei) asupra chestiunilor legate de implementarea Cartei. Sunt, de asemenea, invitaţi să fie parte activă a pregătirii rapoartelor statelor. În cadrul procesului de monitorizare care urmează prezentării raportului de către stat, sunt consultate ONG-urile, precum şi alţi reprezentanţi ai vorbitorilor limbilor respective. Aceştia pot, de asemenea, să ia iniţiative în cadrul acestui proces prin informarea activă a Secretariatului Cartei în legătură cu chestiuni relevante pentru implementarea tratatului.
27.09.2005 – Conferinţa internaţională cu tema „Ziua Europeană a Limbilor în România” Bucureşti, Palatul Parlamentului, Sala Nicolae Bălcescu, 27 septembrie 2005
organizata de catre Guvernul Romaniei – DRI si Biroul de informare al CE la Bucuresti